- Str. Petru Maior nr. 31, Mediaș
- +40 747 042 267
- office@decrasystems.ro
- Luni – Vineri, 08:00 – 17:00
Suprafața liberă geometrică este aria fizică a unei guri de evacuare a fumului, măsurată la nivelul deschiderii. Este punctul de plecare în dimensionarea unui sistem de desfumare, dar nu este valoarea finală.
Ce contează pentru conformitate este suprafața liberă aerodinamică, adică suprafața geometrică corectată cu un coeficient. Confuzia dintre cele două duce la sisteme subdimensionate care pică la inspecția ISU. Mai jos explicăm diferența, formula de calcul și modul corect de dimensionare conform Normativului P118-1 și standardului EN 12101-2.
Suprafața liberă geometrică este aria totală a secțiunii libere prin care poate trece fumul, măsurată în planul în care aria este minimă și perpendicular pe direcția de curgere a fumului. Practic, este dimensiunea fizică a deschiderii, fără corecții.
Pentru o gură dreptunghiulară, se calculează simplu:
Suprafața liberă geometrică = lungime × lățime
O trapă de fum cu dimensiunile libere de 2 m × 1 m are o suprafață liberă geometrică de 2 m².
La ferestrele de desfumare, suprafața geometrică depinde și de unghiul de deschidere, pentru că aria efectivă de trecere se modifică pe măsură ce fereastra se deschide. De aceea, unghiul minim de deschidere este o condiție importantă în proiectare.
Aici apare cea mai frecventă greșeală. Mulți confundă suprafața liberă geometrică cu suprafața liberă aerodinamică și pun semnul egal între ele. Nu sunt egale.
Suprafața liberă aerodinamică este suprafața reală, efectivă, prin care se evacuează fumul. Se obține înmulțind suprafața geometrică cu un coeficient aerodinamic, notat de obicei Cv.
Suprafața liberă aerodinamică = suprafața liberă geometrică × Cv
Coeficientul Cv este subunitar, deci mereu mai mic decât 1. Asta înseamnă că suprafața aerodinamică este întotdeauna mai mică decât cea geometrică.
Scenariul de securitate la incendiu stabilește suprafața aerodinamică necesară, nu pe cea geometrică. Dacă dimensionezi după aria geometrică, sistemul este subdimensionat și nu asigură evacuarea reală a fumului.
Coeficientul aerodinamic nu se alege la întâmplare. El se determină prin încercări într-un laborator autorizat, conform standardului EN 12101-2, și este specific fiecărui tip de dispozitiv.
Valoarea lui depinde de construcția dispozitivului, de unghiul de deschidere și de comportamentul la vânt. Un dispozitiv testat vine cu o Declarație de Performanță și o etichetă care indică suprafața aerodinamică asigurată.
Regula practică: nu te baza pe dimensiunile fizice ale trapei sau ferestrei. Verifică suprafața aerodinamică din Declarația de Performanță a produsului.
Normativul P118-1 din 2025 aliniază cerințele de desfumare din România cu standardul european EN 12101-2 și folosește explicit noțiunea de suprafață liberă aerodinamică.
Suprafața aerodinamică minimă rezultă din scenariul de securitate la incendiu și depinde de tipul clădirii, de compartimentul de fum și de sarcina termică. Pentru multe spații de producție și depozitare pornește de la aproximativ 1% din suprafața încăperii, dar valoarea exactă se stabilește prin calcul.
Dacă sistemul este dimensionat greșit, folosind aria geometrică în locul celei aerodinamice, riscul este concret: sistemul nu asigură evacuarea proiectată, pică la inspecția ISU și întârzie punerea în funcțiune a clădirii. Pentru un investitor, asta înseamnă timp și bani pierduți.
Proiectăm și dimensionăm sisteme de desfumare conform Normativului P118-1 și standardelor EN 12101-2, EN 12101-10 și ISO 21927-9. Calculăm suprafața aerodinamică necesară și alegem centralele de desfumare și motoarele Aumüller și BTR cu performanța potrivită, ca sistemul să treacă inspecția din prima.
Suntem partener autorizat Aumüller și BTR din 2019 și am livrat echipamente și suport tehnic pentru peste 700 de proiecte în România. Vezi cum decurge proiectarea sistemului de desfumare →
Nu găsești răspunsul? Spune-ne despre clădire și te ajutăm să alegi soluția potrivită.
Suprafața liberă geometrică este aria fizică a unei guri de evacuare a fumului, măsurată la nivelul deschiderii, în planul în care aria este minimă. Pentru o gură dreptunghiulară se calculează înmulțind lungimea cu lățimea.
Suprafața geometrică este dimensiunea fizică a deschiderii. Suprafața aerodinamică este suprafața reală de evacuare a fumului și se obține înmulțind suprafața geometrică cu un coeficient aerodinamic subunitar. Suprafața aerodinamică este întotdeauna mai mică. Scenariul de securitate la incendiu se referă la cea aerodinamică.
Coeficientul aerodinamic se determină prin încercări conform EN 12101-2 și este declarat de producător. Îl găsești în Declarația de Performanță și pe eticheta produsului, împreună cu suprafața aerodinamică asigurată.
Suprafața aerodinamică minimă rezultă din scenariul de securitate la incendiu și depinde de tipul și mărimea clădirii. Nu se folosește suprafața geometrică pentru dimensionare. Un proiectant calculează valoarea necesară conform P118-1 și EN 12101-2.
Trimite-ne planurile sau cerințele proiectului. Îți calculăm suprafața aerodinamică necesară și îți pregătim o ofertă tehnică gratuită.
