Avizul ISU și desfumarea: de ce pică proiectele și cum evitați asta

Un sistem de desfumare nu primește avizul ISU și nu trece de recepție doar pentru că are trape în acoperiș. Se verifică dacă soluția corespunde Normativului P118 și scenariului de securitate la incendiu, dacă echipamentele au performanțele declarate conform EN 12101-2 și dacă instalația executată funcționează așa cum a fost descrisă în proiect.

Când un dosar se întoarce sau o recepție se amână, cauza este rareori una singură. De cele mai multe ori este o verigă slabă: un calcul făcut pe o suprafață greșită, un aport de aer uitat, un produs fără documente sau o probă de funcționare care nu a fost consemnată. Mai jos le luăm pe rând, ca principii de proiectare și execuție, nu ca listă de verificare oficială.

Drumul unui sistem de desfumare de la proiect la ISU

Indiferent de tipul clădirii, desfumarea parcurge aceleași etape mari. Fiecare etapă produce ceva pe care se sprijină următoarea, iar o lipsă de la început se vede, de obicei, abia la final.

  • Scenariul de securitate la incendiu stabilește unde și de ce este nevoie de desfumare, cum se împart zonele și cum se declanșează sistemul.
  • Proiectul de specialitate traduce scenariul în calcule, amplasări, echipamente, scheme de comandă și trasee de cablu, cu încadrare în P118.
  • Documentația pentru ISU se depune cu soluția tehnică coerentă între scenariu, proiect și piesele desenate.
  • Execuția se face cu echipamentele din proiect sau cu echivalente care au aceleași performanțe declarate și sunt acceptate de proiectant.
  • Probele și recepția confirmă că instalația funcționează în condițiile descrise, iar rezultatele rămân scrise.
  • Exploatarea continuă cu mentenanță și verificări periodice consemnate.

Procedura administrativă concretă, documentele cerute și termenele se clarifică direct cu ISU și cu proiectantul general, pentru fiecare obiectiv în parte.

Calculul: suprafața aerodinamică și aerul de compensare

Cea mai frecventă eroare de fond este dimensionarea pe suprafața geometrică a golului. Golul din planșeu sau din fațadă nu evacuează fum în totalitate: rama, foaia deschisă, unghiul de deschidere și deflectoarele frânează curgerea. Valoarea care contează este suprafața aerodinamică, adică suprafața geometrică înmulțită cu coeficientul de debit determinat prin încercare pentru acel produs.

Dacă proiectul a fost calculat cu suprafețe geometrice, numărul sau mărimea trapelor nu mai acoperă necesarul real, iar diferența apare la verificare. Corectarea în această fază înseamnă de obicei trape suplimentare, goluri noi și costuri care puteau fi evitate.

A doua greșeală de calcul este aportul de aer. Fără deschideri de compensare suficiente, amplasate jos, sub stratul de fum, și comandate odată cu evacuarea, sistemul nu funcționează așa cum arată calculul. Am tratat subiectul separat în ghidul despre aportul de aer proaspăt. Ce trebuie reținut aici: aportul se vede în proiect, pe planșe și în schema de comandă, nu doar ca mențiune în memoriu.

Echipamente fără documente sau nepotrivite între ele

Dispozitivele de evacuare naturală a fumului și a căldurii intră sub standardul EN 12101-2. Pentru ele, producătorul emite o declarație de performanță și aplică marcajul CE, iar performanțele declarate includ suprafața aerodinamică, fiabilitatea la deschideri repetate și comportamentul la încărcări din vânt, zăpadă, temperatură scăzută și căldură. O trapă sau o fereastră fără aceste documente nu poate susține calculul din proiect, oricât de solidă ar părea.

O problemă mai subtilă apare când produsele au documente, dar nu în configurația montată. Fereastra a fost încercată cu un anumit tip de acționare, un anumit unghi și anumite dimensiuni. Dacă pe șantier se schimbă motorul, cursa sau mărimea foii, performanța declarată nu mai acoperă ce s-a montat.

La fel de important este ca acționările și centrala să fie alese pentru ferestrele reale:

  • forța și cursa motorului corespund greutății, dimensiunilor și sensului de deschidere al foii;
  • centrala are puterea necesară pentru toate motoarele dintr-o zonă care pornesc simultan;
  • secțiunea cablurilor ține cont de consum și de lungimea traseului;
  • accesoriile, cum sunt consolele și zăvoarele, sunt cele indicate de producător pentru acel tip de fereastră.

Detalii despre rolul fiecărei piese găsiți în ghidul despre componentele unui sistem de desfumare.

Declanșarea și alimentarea de rezervă

Un sistem corect dimensionat poate pica la probe pentru că nu pornește când trebuie. Punctele sensibile sunt, aproape mereu, aceleași.

Butoanele de declanșare manuală lipsesc, sunt prea puține sau sunt montate unde nu le găsește nimeni: în spatele unei uși care stă deschisă, într-o încăpere tehnică încuiată, departe de accesul pompierilor. Amplasarea lor se stabilește în proiect și în scenariu, de regulă pe căile de evacuare și la intrările folosite de echipele de intervenție, și trebuie să fie vizibilă și accesibilă după amenajarea finală.

Alimentarea de rezervă este a doua problemă. Centrala de desfumare are nevoie de acumulatori dimensionați pentru motoarele pe care le comandă și pentru durata cerută prin proiect. O centrală fără acumulatori, cu acumulatori subdimensionați sau descărcați la data probelor nu poate demonstra că deschide ferestrele după căderea rețelei.

Legătura cu detecția și semnalizarea incendiilor este a treia. Dacă scenariul prevede declanșarea automată din centrala de detecție, interfața trebuie proiectată, cablată și probată de ambele părți. Un contact care există pe schemă, dar nu a fost conectat sau programat, este o neconformitate tipică la recepție.

Documentația, probele la punerea în funcțiune și registrul de mentenanță

Multe amânări nu țin de instalație, ci de hârtii. La finalul execuției ar trebui să existe un dosar care spune limpede ce s-a montat și cum s-a verificat:

  • declarațiile de performanță și fișele tehnice pentru trape, ferestre, acționări și centrale;
  • planurile actualizate, cu poziția reală a deschiderilor, a butoanelor și a detectoarelor;
  • schemele de cablare și configurația centralei;
  • procesele-verbale ale probelor funcționale, zonă cu zonă;
  • instrucțiunile de exploatare și de întreținere pentru beneficiar.

Probele funcționale la punerea în funcțiune nu înseamnă doar că „s-a deschis o trapă”. Fiecare zonă se declanșează din fiecare sursă prevăzută: detector, buton, semnal de la centrala de incendiu. Se verifică deschiderea completă, aportul de aer, funcționarea pe acumulatori și semnalizarea defectelor.

După recepție, sistemul intră în exploatare, iar verificările periodice se trec în registrul de mentenanță. Un registru gol sau inexistent arată că instalația nu a mai fost verificată de la predare, și asta poate deveni o problemă la orice control ulterior.

Cine răspunde de ce: proiectant, furnizor, executant, beneficiar

Desfumarea trece prin mai multe mâini, iar golurile apar exact între ele. Când fiecare parte își știe rolul, cele mai multe probleme de mai sus nu mai ajung la ISU.

  • Proiectantul face calculele pe suprafață aerodinamică, prevede aportul, stabilește zonele, logica de declanșare și amplasarea elementelor de comandă, în acord cu P118 și cu scenariul.
  • Furnizorul livrează produse cu declarație de performanță conform EN 12101-2, verifică potrivirea dintre ferestre, acționări și centrală și pune la dispoziție documentele tehnice.
  • Executantul montează conform proiectului și instrucțiunilor producătorului, nu înlocuiește componente fără acordul proiectantului, face probele și le consemnează.
  • Beneficiarul păstrează documentația, asigură mentenanța periodică și nu modifică ulterior clădirea în moduri care blochează deschiderile sau aportul.

Pentru investitor, regula practică este simplă: implicați furnizorul de sistem încă din faza de proiect, nu doar la achiziție. Potrivirea dintre produs și calcul se rezolvă mult mai ieftin pe planșă decât pe șantier.

Cum vă ajută DECRA

DECRA Systems proiectează și livrează sisteme de desfumare naturală cu echipamente Aumüller și BTR, pentru care suntem parteneri autorizați. Verificăm calculul pe suprafață aerodinamică, potrivirea dintre ferestre, acționări și centrală și punem la dispoziție documentația tehnică necesară dosarului și recepției.

Vedeți cum lucrăm la proiectarea sistemelor de desfumare sau cereți o ofertă tehnică pentru proiectul dumneavoastră.

Proiectăm sistemul de desfumare pentru clădirea ta

Dimensionăm sistemul conform Normativului P118 și standardelor EN 12101-2, EN 12101-10 și ISO 21927-9 și alegem echipamentele Aumüller și BTR potrivite. Partener autorizat din 2019.

Cum decurge proiectarea →

Întrebări frecvente

Nu găsești răspunsul? Spune-ne despre clădire și te ajutăm să alegi soluția potrivită.

Cauzele tipice sunt dimensionarea pe suprafața geometrică în loc de cea aerodinamică, lipsa sau amplasarea greșită a aportului de aer, produse fără declarație de performanță conform EN 12101-2 și neconcordanțe între scenariul de securitate la incendiu, proiect și piesele desenate.

Trapele și ferestrele de desfumare au nevoie de declarația de performanță și de marcajul CE conform EN 12101-2, valabile pentru configurația montată. Pentru acționări și centrale se păstrează fișele tehnice și documentele producătorului, iar toate intră în dosarul de execuție.

Se declanșează fiecare zonă din fiecare sursă prevăzută (detector, buton, semnal de la centrala de incendiu) și se verifică deschiderea completă, aportul de aer, funcționarea pe acumulatori și semnalizarea defectelor. Rezultatele se consemnează în procese-verbale.

Răspunderea este împărțită: proiectantul pentru calcul și soluție, furnizorul pentru produse și documente, executantul pentru montaj și probe, beneficiarul pentru mentenanță și exploatare. Cele mai multe probleme apar la granița dintre aceste roluri.

Ai un proiect cu cerințe de desfumare?

Trimite-ne planurile sau cerințele. Îți răspundem cu o ofertă tehnică gratuită pentru tot sistemul.